După ce ani la rând agresiunile imperialiste ale SUA au atras oprobriul opiniei publice mondiale, mai exact, al acelui segment al opiniei publice mondiale care mai dă dovadă de discernământ, Putin simte nevoia să recupereze din decalaj, pe principiul să avem și noi faliții noștri, și – ce-i al lui e al lui – reușește. În ochii oamenilor lucizi și de bun simț, nu americanii devin mai simpatici, ci Putin reușește să recupereze rapid din decalaj, și dacă o ține tot așa curând ne va face să-l regretăm pe Bush Jr.
Aș manifesta și eu pentru pace, am tot respectul pentru rușii care au făcut-o în seara asta în ciuda riscurilor la care se expun, mult mai mari la ei decât la noi, lucru pe care n-ar trebui să-l am niciodată. Dar cel puțin pe meleagurile astea, manifestația pentru pace e totuna cu manifestația pentru NATO, pentru că Putin bun, NATO rău, ceea ce înseamnă că în cele din urmă e, de fapt, (tot) manifestație pentru război. Știu că nu toți gândim așa, dar suntem pur și simplu prea puțini și nu ne putem organiza în stradă astfel încât să nu ajungem în situația de a contribui la efortul de război prin lupta pentru pace. Cel puțin nu pe meleagurile astea. Așa că mai bine stau acasă.
Prăpăd pe bursele rusești
Rusia nu pierde doar în termeni de soft power inclusiv în zonele conservatoare unde reușise să își construiască o imagine cât de cât favorabilă, în mare parte mulțumită establishmentului neoliberal și necoonservator, ci va pierde (nu e clar cât de mult) și din punct de vedere economic. Astăzi, pe bursele rusești a fost prăpăd. Dar Putin pare să considere că e de preferat să își asume toate aceste pierderi. Alții încearcă să ne convingă (iar Putin îi ajută) că de fapt și-a pierdut mințile și încă nu își dă seama în ce s-a băgat. Sper să nu.
Poate că Putin a vrut să le transmită partenerilor săi occidentali prin operațiunea militară declanșată azi-dimineață că el chiar vorbește serios sperând ca astfel să-i aducă, pe bune, la masa negocierilor, forțându-i prin forța armelor să accepte concesiile pe care le solicită de ani buni și care nu sunt deloc nebunești. Însă efectul pare să fie exact invers, mass-media occidentală reușind să-l portretizeze pe Putin ca pe un nebun periculos cu care nu poți și nu trebuie să negociezi. Dar lucrează cu materialul clientului, pentru că nici Putin nu ne spune unde are de gând să se oprească sau cât anume a decis să își ia prin forța armelor în condițiile în care nu i-au fost acceptate, pe cale diplomatică, revendicările. În orice caz, efectul e exact invers. Dacă strategia de „negociere” cu capu’n gură a Vestului ne-a adus (bineînțeles, cu contribuția lui Putin) la actualul dezastru – continui să cred asta -, consensul oamenilor de bine e că agresiunea lui Putin confirmă că această strategie a fost bună și că we need more of the same, adică cu cât Putin devine mai agresiv pentru că refuzăm să ținem cont de revendicările și interesele lui, cu atât ne încăpățânăm și mai mult în a refuza să ținem cont de interesle și revendicările respective. Și uite așa, continuăm să progresăm într-o spirală dementă la capătul căreia s-ar putea să aflăm care nebun apasă primul pe butonul nuclear.
Război de imagine electoral
Dacă Putin totuși nu o face, atunci totul e, cu ajutorul lui Putin, perfect pentru establishmentul euroatlantic. În timp ce Ucraina (nu America) e agresată, imaginea lui Putin e tot mai șifonată, un photoshop care ne pregătește pentru războiul de imagine de la următoarele alegeri americane când, după cum bine știm, trolii lui Putin se activează pentru a submina măreața democrație americană, dar acum, prin contrast, Biden (sau cine i-o urma din Partidul Democrat) o să arate mai bine. Rusia pierde economic, ceea ce inevitabil va duce la slăbirea ei militară, dar în fond, tocmai ăsta era obiectivul încercuirii Rusiei cu baze NATO. Sigur, vor fi costuri economice (pentru prostime, nu pentru cei de la butoane), dar oricum ne adânceam într-o criză economică ce urma să scoată în stradă populațiile din Europa și America, iar acum măcar vom putea să dăm vina pe Putin pentru ea, că tot dădusem vina pe el pentru toate, așa că poate reușim să scoatem respectivele populații în stradă împotriva lui Putin.
De altfel, ar fi și indecent să protestăm împotriva a altceva taman acum când dracu’ însuși s-a năpustit cu sălbăticie asupra poporului ucrainean și asupra păcii planetare. Chiar înainte să atace Putin, psihiatrul neamului (pe vremuri aveam „duhovnicul neamului”, dar între timp ne-am modernizat) spunea că Putin abate atenția de la agresiunea sa prin deturnarea atenției către problema economico-socială, adică e și trebuie să fie fix invers față de cum spunea bătrânul Karl Marx: nu șovinismul și imperialismul (pe care Putin nu are monopol, grăit-am iarăși cu păcat ca un putinist deghizat ce sunt) abat atenția proletariatului de la problemele structurale ale economiei capitaliste, ci Putin abate atenția, prin invocarea respectivelor probleme, de la adevărata problemă care e ….??? Ați ghicit: Putin!
Regim de breaking news
În fine, ca un făcut războiul cu Putin a început taman când devenise clar pentru oricine că războiul împotriva covidului a fost pierdut, iar înfrângerea ar fi fost mult mai dureroasă dacă n-ar fi apărut între timp omicron din mila Domnului, nicidecum datorită progresului științei. Sigur, dimensiunile acestei înfrângeri sunt exagerate de antivacciniști, beneficiile, limitate, ale vaccinării, sunt incontestabile, dar parcă obiectivul pentru care a trebuit să răbdăm doi ani de nounormalitate și care a făcut milioane de victime colaterale erau mai ambițioase, iar acum era momentul să tragem linie și să tragem concluziile, în plină criză economică și de legitimitate a establishmentului euroatlantic (și nu numai, situația nu e deloc roz nici în Rusia). Un moment, orice s-ar spune, periculos, așa cum s-a văzut în Canada de unde părea că se răspândește în lumea întreagă o contraepidemie de convoaie ale libertății (fenomen care, pe Trudeau cel puțin, l-a determinat să decreteze starea de urgență).
Dar toate astea sunt acum de domeniul trecutului și de competența istoricilor. Am reintrat în regim de breaking news, cu agitația aferentă, mobilizarea la ordin și înfierarea celor care nu se raliază luptei împotriva dușmanului comun, doar că subiectul e altul. Războiul împotriva pandemiei l-am (cam) pierdut, dar stai să vezi ce bătaie îi dăm acuma lui Putin!
În orice caz, pentru toate acestea, nu putem decât să-i mulțumim lui Vladimir Putin. Nici că putea să pice mai bine războiul lui. Cineva mai conspiraționist chiar ar putea să rămână cu impresia că s-a înțeles cu „partenerii” din Vest. În realitate, mult mai plauzibil e faptul că are același tip de reflexe belicoase pentru că se confruntă, în mare, cu același tip de probleme, ce par să împingă întreaga lume pe calea războiului. Războiul, cum spunea George Orwell, „nu trebuie să fie câștigat, ci trebuie să fie continuu”, căci „scopul războiului e să păstreze structura societății intactă”.