Spania și Franța au semnat la începutul acestui an la Barcelona un Tratat de prietenie pe modelul celor perfectate anterior între Franța și Germania sau Franța și Italia. Acest tip de acorduri între două state membre ale Uniunii Europene ne arată cât de importantă este dezvoltarea relațiilor bilaterale între națiuni, doarece ajută substanțial în apărarea intereselor comune în cadrul Uniunii. Tratatul de la Barcelona este un model de acord în care ambele Părți semnatare câștigă: pentru Franța, Spania devine un aliat de bază (pe de o parte, în chestiunea Mediteranei, iar, pe de altă parte, în temele energiei și fiscale), iar Executivul de la Madrid obține pentru Spania un rol mai amplu, mai vizibil, mai accentuat în Europa, mai ales că în aceste prime șase luni ale anului 2023, Președinția Uniunii îi revine statului iberic.
Dacă ne gândim la locul unde s-a parafat înțelegerea, Barcelona, ne putem da cu ușurință seama că nu a fost o alegere întâmplătoare, ci, dimpotrivă, este un semnal apăsat că spinoasa chestiune catalană a fost depășită și că s-a (re)intrat într-o normalitate internă politică, cu atât mai mult cu cât, această zonă a Spaniei este esențială pentru gazoductul către Marsilia.
Ab initio, merită subliniat că acest Tratat nu a uitat de sutele de mii de exiliați republicani care s-au refugiat în Franța pentru a se salva de represaliile regimului fascist al lui Franco, câștigător al războiului civil spaniol. Cu atât mai mult cu cât, majoritatea acestor spanioli republicani s-au implicat cu mult curaj, eroism și loialitate în Rezistența Franceză și au luptat cu dârzenie în timpul celei de-a doua conflagrații mondiale pentru recâștigarea libertății, a păcii, a democrației. Pentru cei care nu sunt la curent, în martie 2021 cele două state au semnat și un Tratat de dublă naționalitate pentru a marca o dată în plus această puternică legătură dintre ele grație numeroasei diaspore spaniole din Franța.
Tratatul de la Barcelona recunoaște situația actuală de criză generată de războiul din Ucraina care impune pe scena internațională necesitatea unei Europe mai unite, mai puternice, mai capabile să facă față tuturor provocărilor prezente și viitoare. În același timp, Spania și Franța punctează necesitatea cooperării în două chestiuni de maximă urgență: criza generată de schimbările climatice și criza pieței comune europene atât de mult afectată de înflație și costurile energetice tot mai mari.
Referitor la problema imigrației, se face trimitere directă la interesele comune de la frontiera de sud a Uniunii Europene pe care cele două state o compart, precum și necesitatea unei politici exterioare mai active. În acest sens, anual, Spania și Franța vor organiza câte o reuniune la nivel înalt, alternativ la Paris și Madrid.
În ceea ce privește Uniunea, merită amintit că Franța este partidara unei Europe suverane și cu o autonomie strategică mai bine definită și aplicată, iar prin Tratatul de la Barcelona Spania achiesează acestui punct de vedere recunoscând necesitatea mai sus enunțată în toate domeniile. În legătură cu extinderea europeană, Spania și Franța se angajează să mențină un dialog activ care să aibă la bază meritele proprii ale fiecărui stat candidat, precum și capacitatea Uniunii de integra noi membri. În plus, înainte de fiecare reuniune europeană, Parisul și Madridul vor lua legătura pentru a se pune de acord și a ajunge la un punct de vedere comun dat fiind faptul că în Uniune politica de alianțe pe fiecare subiect în parte reprezintă una dintre cheile succesului pentru asigurarea echilibrului dintre interesul general european și interesul particular național al fiecărui stat membru.
În Titlul al III-lea al Tratatului dedicat Politicii Externe, de Securitate și Apărare, Părțile reiterează importanța respectării Dreptului Internațional, a democrației, statului de drept, a drepturilor omului, dar și a angajamentelor asumate în Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă și în Acordul de la Paris pentru promovarea protecției mediului înconjurător și a luptei împotriva schimbărilor climatice. Spațiul meditaranean (în special zona de nord a Africii – chestiunea Sahel unde ambele state au interese, motiv pentru care au solicitat în trecut o prezență accentuată a NATO în regiune), spațiul indo-pacific unde Franța are teritorii, dar și spațiul definit de America Latină și Caraibe cu care Spania are o legătură istorică se regăsesc dezbătute în Tratat. Spania urmează exemplul Fraței și începe să acorde un rol mai important politicii externe, motiv pentru care miniștrii acestui portofoliu se vor consulta periodic pe teme de interes național și vor identifica acțiuni bilaterale.
Deși a rămas faimoasă fraza Președintelui Macron cum că NATO se află în moarte cerebrală, azi ea nu mai este de actualitate ținând cont de evoluția conflictului din Ucraina unde Alianța Nord-Atlantică este văzută ca vitală pentru asigurarea păcii în Europa.
În titlul dedicat în Tratat Justiției și Afacerilor Interne, se reiterează cooperarea istorică dintre forțele de securitate dintre cele două Părți, fiind de notorietate faptul că în timpul anilor de război împotriva mișcării teroriste basce ETA, ajutorul oferit de Franța a fost fundamental pentru Spania. Pentru aceia dintre dumneavoastră care nu sunteți familiarizați cu subiectul, vă spun că, de regulă, atât șefii, cât și membrii simpli ETA obișnuiau să fugă în Franța pentru a scăpa de rigoarea legii spaniole și a nu plăti pentru actele teroriste și crimele săvârșite ani la randul.
În ceea ce privește parte economică, este util să amintim că Franța este adepta unei politici europene protecționiste – MADE IN EUROPE – ca o contrapartidă a pachetului de legi antiinflaționiste americane care au venit ca o undă de șoc pentru Bruxelles, iar Spania achiesează acestui punct de vedere prin Tratat. Normativa americană în cauză are un buget de 369 miliarde de dolari ce reprezintă ajutoare de stat pentru încurajarea fabricării de produse în SUA, precum și stimulente pentru consumatori, astfel încât aceștia să cumpere produse MADE IN USA (baterii, mașini, energii renovabile). În același timp, Spania și Franța militează pentru o re-industrializare a Europei, astfel încât să se asigure lanțul complet de aprovizionare și să se reducă dependența de alte zone geografice, precum și pentru o creștere a schimburilor comerciale între ele.
Referitor la tranziția ecologică, Spania vrea să fie un stat etalon în energia verde, iar Franța are interesul strategic de a se considera curată energia nucleară ținând cont de faptul că deține 56 de reactoare și că produce 69% din electricitatea sa din energia nucleară. Până în prezent, Spania s-a lovit de opoziția Franței pentru a ieși din izolare și a se putea conecta energetic cu Europa, însă, Tratatul de la Barcelona asigură o conlucrare care se vrea corectă pentru ambele state, proiectul H2MED reprezentând un prim pas în această direcție, Franța fiind interesată ca alături de hidrogenul verde să se includă și hidrogenul roz (ce are în componență și energia nucleară).
Față de tot ce am prezentat succint mai sus, vă învederez că Tratatul de la Barcelona abordează și teme cultural-educaționale, de știință, tineret, sport, turism, agricultură, alimentație, sănătate, muncă, probleme sociale, cooperare transfrontalieră, ceea ce îl face a fi unul complex și deosebit de detaliat pe fiecare titlu în parte. Fără nicio exagerare, se poate afirma că Tratatul de la Barcelona este un exemplu de consolidare a relațiilor franco-spaniole, iar pentru Madrid un pas în plus câștigat în reafirmarea Spaniei ca putere europeană.
În concluzie, statele europene, în cazul de față – Spania și Franța – caută să își întărească poziția atât în cadrul clubului european din care și România face parte, dar nu numai.
De ce e important acest Tratat de la Barcelona pentru București?
Pentru că ne poate ajuta să ieșim din paradigma toxică a mentalității de a primi hotărâri în plic, decizii care ne privesc direct, dar la luarea cărora nu am participat în mod real. Cred că alături de verbul A FI, un alt verb la fel de important pentru viitorul românesc în cheie europeană este A NEGOCIA, deoarece nu este suficient ca Principiul Egalității Statelor să existe la nivel de normă juridică internațională, el trebuie pus în aplicare pornind de valori și principii până la acțiuni și dovezi concrete de patriotism. Putem urma exemplu Spaniei și al Franței sau al Germaniei și al Italiei, astfel încât să ne atingem obiectivele naționale în cadrului Uniunii Europene.
Cristiana Uzună
Avocat si membru al Proiectului Romania 2030