O presă liberă ar trebui să își facă propriul fact-check despre asta. O presă liberă, a țării ei, care servește cetățenii ei, ar trebui să fie în primul rând loială, solidară în fața agresiunii informaționale dinspre Rusia. Critică la adresa guvernului și administrației, da. Critică la adresa corupției și mașinațiunilor, evident. Câine de pază al drepturilor și libertăților, oricând. Solidară cu sine însăși în formele ei de manifestare, cu siguranță.
Citești: Analize
În fine, această mentalitate are reverberații și în afara granițelor Rusiei în rândul tuturor celor care detestă decadența liberală, hipsterismul și globalismul, și care își puneau speranța în Rusia lui Putin, în special creștinii dezamăgiți, frustrați, îngroziți de avansul secularismului și care din acest motiv se agață cu disperare de primul fals Mesia care le iese în cale, pentru că vor Împărăția aici și acum, credința că Împărăția e dincolo în ciuda dezastrului de aici fiind un exercițiu spiritual extrem de dificil care nu e pentru oricine. Nici ăștia nu sunt capabili să suporte adevărul și, drept consecință, scornesc explicații din ce în ce mai ridicole menite să convingă și să-i convingă întâi de toate pe ei că lucrurile sunt, în realitate, exact așa cum continuă să le prezinte Putin: el e victima, nu agresorul, el câștigă, în ciuda a ceea ce susține propaganda oficială ș.a.m.d.
Zilele acestea vicepreședintele american, Kamala Harris, desfășoară un scurt turneu pe flancul de Est NATO, însemnând Polonia și România. Secretarul de stat Blinken, șeful diplomației americane, a făcut și el un turneu de susținere a țărilor aflate pe linia de conflict. Pentru Putin, prezența acestor oameni e o aducere aminte a faptului că are zilele numărate.Este deloc întâmplător, deci, că la doar 24 de ore până la venirea Kamalei Harris în România, respectiv Polonia, arhitecții haosului să pună în scenă un atac raider pe teritoriul celor două țări, cu participarea/ complicitatea altor țări sau actori privați, folosiți în orb.
Pe termen lung Occidentul are nevoie de o Rusie puternică, care să stăvilească o extindere a Chinei. Acest lucru va juca un rol important în orice formulă de rezolvare a conflictului, a declarat analistul politicaexterna.ro. domnul Justin Ștefan.
Dar aici se pune următoarea întrebare: în ipoteza în care superioritatea numerică și militară a Rusiei duce, în cele din urmă, la înfrângerea armatei ucrainene, însă ocupantul se confruntă apoi cu un război de gherilă din partea unei populații îndârjite, ce va putea să facă Putin?
Dacă strategia de „negociere” cu capu’n gură a Vestului ne-a adus (bineînțeles, cu contribuția lui Putin) la actualul dezastru – continui să cred asta -, consensul oamenilor de bine e că agresiunea lui Putin confirmă că această strategie a fost bună și că we need more of the same, adică cu cât Putin devine mai agresiv pentru că refuzăm să ținem cont de revendicările și interesele lui, cu atât ne încăpățânăm și mai mult în a refuza să ținem cont de interesle și revendicările respective.
Populația (n.r.-României) a simțit neclintirea guvernului și a partenerilor noștri externi în fața pericolului rusesc. Ceea ce a fâcut ca narațiunile false sau înșelătoare să nu prindă la public. Cred că un merit important îl are și domnul Geoana, care a fost mereu prezent în spațiul public și a comunicat foarte bine, dând încredere populației și arătând că NATO știe să-și facă foarte bine treaba. De asemenea, cred că am avut noroc că această criză ne-a prins cu domnii Aurescu și Dîncu la externe și apărare, dar și cu un premier venit din zona armatei, a asubliniat analistul politicaexterna.ro, domnul Justin Ștefan.
Rusia a expulzat un diplomat american, domnul Bartle Gorman, care este adjunctul ambasadorului SUA la Moscova, a anunţat joi ambasada, potrivit agenţiei RIA, citată de Agerpres. Washingtonul urmează să reacţioneze faţă de această măsură.
„Cert este că Franța va organiza alegeri prezidențiale în aprilie. De aceea, vizita șefului statului francez în Rusia și Ucraina este greu de acceptat în afară de forma de tur electoral. La urma urmei, având în vedere cine este adversarul lui Macron, inclusiv liderul Uniunii Naționale Marine Le Pen, care nu și-a ascuns simpatiile sale pro-ruse, omagiul aparent la adresa lui Putin era previzibil. Având în vedere, aparent, infama discuție despre așa-numita „finlandizare” a Ucrainei, situația este destul de condamnabilă” a mai precizat analistul politic de la Kiev.